Monahilor nu le este frică nici de pandemii, nici de carantine...
Dealtfel viața lor este o alegere liberă spre o nesfârșită carantină, departe de lume.
Incercări ca cele ale zilelor noastre n-au lipsit niciodată din viața omenirii, care este nevoie să se trezească puțin din letargia egoismului și a comodității.
Și este bine știut ca generația noastră nu a cunoscut grozăvia războiului, foamea și moartea la tot pasul, ca să aibe înainte experiențe mai rele decât această încercare de azi.
Pentru creștin, pandemia de azi este o chemare a lui Dumnezeu la pocăință.
Dumnezeu, care ne dă încercări nu după gravitatea păcatelor noastre, ci după milostenia Sa, ne chemă să ne întoarcem la El.

     Ionuț era un băiat simplu și bun. Nu a studiat și nici nu plecase vreodata departe de satul său, ca și majoritatea consătenii săi dealtfel. Îi plăcea să lucreze în grădină și era fericit să-și poată întreține familia cu munca sa. L-au ajutat puțin și părinții lui, mai ales acum că soția lui era însărcinată cu al doilea copil.

     Când i s-a propus să devină consilier la Primărie, a ezitat puțin. Se bucura de libertatea lui. Îi plăcea să iasă desculț pe câmp dimineața foarte devreme, să ude plantele, să planteze altele, să strângă fructele și să meargă la piață să le vândă. De multe ori se întorcea acasă cu un mic profit, din care aducea mereu un baton de ciocolată pentru fiica lui cea mică și ceva pentru soție.